Ea, pe plajă

Prin ceea ce văd, mă simt deja "o oarecare umbră"...
de viață!
Frumoasă-i tinerețea, când mă gândesc și eu la ea,
Căci fericirea e căutată la orice vârstă,
Dar apusă-i oare, sau mai este ceva,
De gestionat din ea?

Pe cât mă mai țin puterile,
Tare le-aș mai face fericite,
Cu un sărut, sau poate doar cu un suspin,
în noapte...

La ai ei dragoste atât de intangibilă,
Și neînțeleasă, mai ales de tinerețea ei,
Mai mereu rebelă,
Mă las condus de fricile mele eterne,
Doar privind-o cum se arcuiește,
În mersul jucăuș, ce mângâie nisipul.

Frumoasă fată, și atât de fragedă trupește,
Tu ești venită dintr-o altă lume,
Ce brațele mele bătrâne,
Nu o mai poate în veci s-o atingă !