De ce, iubirea mea, de ce ?

De ce dragostea mea, de ce să mai fii iubirea mea,
De ce să-ți mai ascult minciunile dragostei tale,
mereu și mereu,
De ce să îmi mai cânți seară de seară, cântecele iubirii tale,
Cu atât de multă dragoste, simțită însă acum doar pentru el,
mereu si mereu,
De ce, iubirea mea, de ce ?

De ce să te mai iubesc, să te iubesc mereu,
De ce să mai fii acum in patul meu, de ce,
Pierzându-mă mereu si mereu, in falsitatea iubirii tale,
Știind că tu acum ești devotată,
Doar pentru o stranie si străină iubire.
De ce, iubirea mea, de ce ?

De ce să te mai ating in noapte, să te ating mereu,
De ce să te mai sărut pe buze, și să-ți sărut trupul mereu,
De ce să te mai iau cu mine in viața mea,
mereu, și mereu,
In nopțile noastre, pline de false trăiri, și vise deșarte,
mereu si mereu.
De ce, iubirea mea, de ce ?

De ce să-ți mai spun, șoptindu-ți la ureche, 'iubire',
De ce să-ți mai spun acum, ce rost mai are,
Că tu-mi lipsești ca și-un romantic cântec de iubire,
Si că-mi este tot atât de dor de tine, în înstrăinata ta iubire.
Iubirea mea, dragostea mea, de ce?

De ce să te mai privesc cum dormi malefic lângă mine,
Învăluită într-un adânc mister al viciului și al trădării,
Cu trupul tău gingaș, ce știu acum că nu-mi mai aparține.
De ce, iubirea mea, de ce?

Atât ești de frumoasa iubirea mea,
Încât durerea, prin absența ta, profund mă devastează,
Mă chinuie ca o imagine ce se vrea a fi surprinsă,
De timpul unui uragan, ce risipește, și suflete omoară.
De ce, iubirea mea, de ce ?
     
Tu m-ai făcut să-mi deplâng iubirea mea față de tine,
Ochii mei au fost însă orbi, și-n lacrimi pentru tine,
Prezența ta, încă îmi dă fiori, dar și prea multe regrete,
Ce-mi chinuie sufletul, o însinguratică poveste de iubire,  
Știindu-te în ale altor brațe, așa cum, poate eu,
Cândva, dar nu de mult, te-am alintat doar pentru mine,
Căci tare dragă mi-ai mai fost, dar și o mare, mare rătăcire.
De ce, iubire mea, de ce ?